măciulie sf [At: CREANGĂ, P. 150 / Pl: ~ii / E: ctm măciucă + gămălie] 1 Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte, mai ales al unei măciuci, al unui baston, al unui băț de chibrit. 2 (Bot; pop) Capsulă. 3 (Reg; îs) ~ de brad Con de brad. 4 (Reg) Floare a papurei. 5 (Reg) Măciucă (1).

MĂCIULIE, măciulii, s. f. Capăt bulbucat, îngroșat și rotunjit al unor obiecte. Sub umflătură răsar bube mici, cît măciulia chibritului. STANCU, D. 278. Vîntură în aer măciulia de argint a bastonului, în care soarele scăpară cîteva fulgere. I. BOTEZ, ȘC. 112. Un buzdugan cu măciulia numai de plumb gol. ISPIRESCU, U. 123. ♦ Capsulă. Unii s-au prăpădit de pojar, alții de fiertură de măciulii de mac. SADOVEANU, M. C. 8.

MĂCIULIE ~i f. 1) Capătul îngroșat și rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată și dură, în care se dezvoltă și se păstrează semințele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.

măciulie f. capăt mai gros și rotund: măciulia șelei. [Compromis din măciucă și măgălie].

măcĭulíe f. (din măcĭucă și gămălie). Bulb, gămălie: măcĭulia unuĭ bold (ac), măcĭulie de mac, de ceapă (cápsula cu semințe), de usturoĭ. – În est și căcĭulie (după căcĭulă).

măciulie s. f., art. măciulia, g.-d. art. măciuliei; pl. măciulii, art. măciuliile (desp. -li-i-)

măciulie s. f., art. măciulia, g.-d. art. măciuliei; pl. măciulii, art. măciuliile

măciulie s. f., art. măciulia, g.-d. art. măciuliei; pl. măciulii, art. măciuliile

MĂCIULIE s. 1. v. gămălie. 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. v. capsulă.

MĂCIULIE s. 1. gămălie, (reg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.) 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. (BOT.) capsulă, (reg.) căciulie, (prin Transilv.) bocioacă, bociulie. (~ a macului.)

MĂCIULIE s. f. I. 1. Capătul îngroșat (și rotunjit) al unor obiecte, mai ales al unei măciuci, al unui baston, al unui băț de chibrit. Să-și facă un buzdugan cu măciulia numai de plumb gol. ISPIRESCU, L. 133, cf. CREANGĂ, P. 150. Boldurile acestea nu erau cu măciulie. PAMFILE, I. C. 366. Iei șaisprezece bețe de chibrit, rupi măciuliile la patru. CONV. LIT. XLIV₂, 431. Vîntură în aer măciulia de argint a bastonului în care soarele scapără cîteva fulgere. I. BOTEZ, ȘC. 112. Sub umflătură răsar bube mici, cît măciulia chibritului. STANCU, D. 278. La dreapta lui mergea un flăcău înalt, sprijinindu-și fiecare pas într-un băț cu măciulie de aramă. CAMILAR, N. II, 249, cf. 430. Dugu aruncă departe ciomagul lui cu o mică măciulie la cap. PREDA, Î. 64. Merge. . . călare P-un cal vînăt bidiviu, Cu frîul cu străgălie, Cu biciul cu măciulie. TEODORESCU, P. P. 53. Vine Ghițâ tinerel. . . Cu biciu cu măciulie. ȘEZ. Î, 183, cf. ALR I 1 270/420, 538, 727, 748, 808, 810, 820, 825, 839, 887, 890, 898, 954, 990. Lată peste lată. . . Peste crăcănată măciulie. Peste măciulie limpezeală, Peste limpezeală gălbineală (Fața casei). GOROVEI, C. 141. Boată cu măciulie. ALR II 3 360/836. ◊ (Regional) Ac cu măciulie = ac cu gămălie. ALR SN II h 523. 2. (Bot. ; popular) Capsulă. S-au copt inul, și măciuliile lui au început a crepa. ECONOMIA, 45/27. Sămânța din măciulii încă-i verde și moale. I. IONESCU, C. 145/5. Macul acel cu măciulia fără borte la creastă se culege tăind hlujenii. id. ib. 151/6. Se fură nouă măciulii de mac. . . se pun măciuliile în oală și se aruncă în fintînă. PAMFILE, VĂZD. 127. Prin jud. Suceava se strîng măciuliile de șofran înflorit, se lasă de se usucă la umbră și pe urmă se fierb. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 56. Alții [au murit] de fiertură de măciulii de mac. SADOVEANU, M. C. 8, cf. ALR SN I h 197, A V 20. ♦ (Regional) Măciulie de brad = con de brad. ALR I 974/746. ♦ (Regional) Floarea papurei. Cf. ALR I 1 907/125, 129, 138, 144, 150, 710, 810, 896. II. (Regional, prin confuzie) Măciucă (1), mai de despicat lemnele (Chiril-Cumpulung Moldovenesc). A V 16.- Pl.: măciulii. Etimologia necunoscută. Probabil contaminare între măciucă și gămălie. Pentru alte ipoteze, cf. PUȘCARIU, în JAHRESBER. VIII, 197, PHILIPPIDE, PR. 62.