măcinat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: măcina] 1 (D. boabe de cereale) Prefăcut în făină. 2 (D. materiale solide) Prefăcut în pulbere. 3 Sfărâmat. 4 Erodat de agenți fizici, de vreme. 5 Surpat. 6 (Fig) Obsedat. 7 (Fig) Chinuit.

MĂCINAT², -Ă, măcinați, -te, adj. (Despre boabe de cereale) Prefăcut în făină; (despre alte boabe) prefăcut în pulbere. Cafea măcinată. ◊ Fig. Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI 123. ◊ (Despre alte obiecte) Fărîmat, distrus, ros. În bazinul pătrat, cu marginile de piatră căzute și măcinate, apa de ploaie, neagră și putredă, răsfrîngea ochiuri tremurate de cer. C. PETRESCU, A. 154.

măcinat a. redus în pulbere. ║ n. lucrarea de a măcina: măcinatul grâului.

MĂCINAT adj. 1. v. ruinat. 2. mâncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)

măcinat², -ă adj. 1 (despre elemente de construcție, construcții, imobile etc.) dărăpănat, degradat, deteriorat, părăginit, ruinat, stricat, vechi², <pop. și fam.> părăduit, <pop.> slab, <reg.> hurbuluit, răntuit, stârcit, <fig.> amărât, <fig.; înv.> deșirat. Conacul măcinat a fost inițial o construcție foarte frumoasă. 2 (despre maluri, țărmuri etc.) ros, săpat², <fig.> mâncat². Porțiuni din țărmul măcinat încep să cadă în mare.

MĂCINAT adj. 1. dărăpănat, degradat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. mîncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)

MĂCINAT², -Ă adj. 1. (Despre boabe de cereale) Prefăcut în făină; (despre alte materiale solide) prefăcut în pulbere. Cf. PONTBRIANT, D., ALEXI, W. Cafea măcinată. ♦ Sfărîmat, fărîmițat; frămîntat. Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI, 123. Octavian Sabin străbătu peronul măcinat de bombe. T. POPOVICI, E. 269. 2. Ros, mîncat (de agenți fizici, de vreme) ; p. ext. distrus, ruinat. Pietroaiele măcinate de pe dealul Ulmușorului. ODOBESCU, S. III, 198. – Pl.: măcinați, -le. – V. măcina.