opțiuni
  • info

7 definiții pentru mânătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÎNĂTOR, -OARE, mînători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Persoană care mînă vitele; (cioban) care dă oile la strungă, face de mîncare celorlalți ciobani și îi ajută la unele munci (v. strungar). Dar aseară, pe-nserat... Mînătorul (ce-a făcut? Lapte dulce c-a băut). TEODORESCU, P. P. 593. ◊ Cîine mînător = cîine de vînătoare care adulmecă și urmărește vînatul.

MÎNĂTOR, -OARE, mînători, -oare, s. m. și f. Persoană care mînă vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Cîine mînător = cîine de vînătoare care adulmecă și urmărește vînatul. – Din mîna + suf. -(ă)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mânătoare s. f., g.-d. art. mânătoarei; pl. mânătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNĂTOR s. v. hăitaș.

MÂNĂTOR s. v. pețitor, strungar.

MÎNĂTOR s. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăitaș, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vînătoare.)

mînător s. v. PEȚITOR. STRUNGAR.

Intrare: mânătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânătoare
  • mânătoarea
plural
  • mânătoare
  • mânătoarele
genitiv-dativ singular
  • mânătoare
  • mânătoarei
plural
  • mânătoare
  • mânătoarelor
vocativ singular
  • mânătoare
  • mânătoareo
plural
  • mânătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânător, mânătorisubstantiv masculin
mânător, mânătoareadjectiv
mânătoare, mânătoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care mână vitele; (cioban) care dă oile la strungă, face de mâncare celorlalți ciobani și îi ajută la unele munci. DLRLC
    • format_quote Dar aseară, pe-nserat... Mînătorul (ce-a făcut? Lapte dulce c-a băut). TEODORESCU, P. P. 593. DLRLC
    • 1.1. Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. DLRLC
etimologie:
  • mâna + sufix -(ă)tor. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.