MUZEISTIC, -Ă, muzeistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține muzeologiei, referitor la muzeologie. 2. S. f. Muzeologie. – Muzeu + suf. -istic.

muzeistic, ~ă [At: DN / P: ~ze~is~ / Pl: ~ici, ~ice / E: muzeu + -istic] (Liv) 1 a Care aparține muzeologiei. 2 a Referitor la muzeologie. 3 sf Muzeologie.

MUZEISTIC, -Ă, muzeistici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. Care aparține muzeologiei, referitor la muzeologie. 2. S. f. Muzeologie. – Muzeu + suf. -istic.

MUZEISTIC, -Ă adj. Referitor la muzeistică. [Pron. -ze-is-. / < muzeu + -istic].

MUZEISTIC, -Ă I. adj. referitor la muzeistică. II. s. f. muzeologie. (< muzeu + -istic/ă/)

MUZEISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de muzeistică; propriu muzeisticii. /muzeu + suf. ~istic

muzeistic adj. m., pl. muzeistici; f. muzeistică, pl. muzeistice

muzeistic adj. m., pl. muzeistici; f. muzeistică, pl. muzeistice

muzeistic adj. m., pl. muzeistici; f. sg. muzeistică, pl. muzeistice

MUZEISTIC adj. v. muzeal.

MUZEISTIC, -Ă adj., s. f. (Livresc) 1. Adj. Care aparține muzeologiei, referitor la muzeologie. Cf. DN. lașul oferă vizitatorilor un vast tezaur muzeistic cu recunoscută valoare istorică. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 388. 2. S. f. Muzeologie. Cf. DN. Această latură extrem de importantă a muzeisticii este în mare parte neglijată. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 530. – Pronunțat: -ze-is-. – Pl.: muzeistici, -ce. – Muzeu + suf. -istic.