opțiuni
  • info
9 definiții pentru mustuitură

Explicative DEX

MUSTUITURĂ, mustuituri, s. f. (Pop.) Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.

mustuitură sf [At: I. IONESCU, M. 371 / E: mustui + -tură] Struguri zdrobiți, înainte de a fi storși la teasc Si: (pop) mustuială, (reg) musteală (1).

MUSTUITURĂ, mustuituri, s. f. Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.

Ortografice DOOM

mustuitură (pop.) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. mustuiturii; pl. mustuituri

mustuitură (pop.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. mustuiturii; pl. mustuituri

mustuitură s. f. (sil. -tu-i-), g -d. art. mustuiturii; pl. mustuituri

Sinonime

MUSTUITURĂ s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (~ de struguri.)

MUSTUITURĂ s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (~ de struguri.)

Tezaur

MUSTUITURĂ s. f. Struguri zdrobiți, înainte de a fi storși (la teasc); (popular) mustuială, (regional) musteală (1). Hîrdaiele cu mustuitură se varsă în strează . . . din aceste streze se trage pre jos vinul alb. I. IONESCU, M. 371. În unele părți mustuitură se calcă în călcătoare. PAMFILE, I. C. 221. – Mustui + suf. -tură.

Intrare: mustuitură
mustuitură substantiv feminin
  • silabație: mus-tu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustuitură
  • mustuitura
plural
  • mustuituri
  • mustuiturile
genitiv-dativ singular
  • mustuituri
  • mustuiturii
plural
  • mustuituri
  • mustuiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mustuitură, mustuiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Mustui + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.