MUSCAT adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. (Despre struguri sau vin) Tămâios. 2. S. n. Vin care se obține din struguri muscați (1) ◊ (Urmat de determinări care arată varietatea) Muscat otonel. – Din fr. muscat.

muscat¹ ain [At: (a. 1779). FURNICĂ, I. C. 90 / V: (înv) ~ușc~ / E: fr muscat] (D. fructe, mai ales d. struguri sau vinuri) Cu miros de tămâioasă, de nucșoară Si: (reg) mușcățel².

MUSCAT, -Ă, muscați, -te, adj. (Despre struguri sau vin) Tămâios. – Din fr. muscat.

MUSCAT, -Ă, muscați, -te, adj. (Despre struguri sau vin) Tămîios.

mușcat³ ain vz muscat¹

muscat¹ adj. invar. (struguri ~, vin ~)

muscat¹ adj. invar.

muscat adj. invar.

MUSCAT adj. v. tămâios.

MUSCAT adj. busuioc, tămîios, (Ban. și Transilv.) mușcătar, mușcătareț. (Vin ~.)

MUSCAT¹ adj. invar. (Despre fructe, mai ales despre struguri sau vinuri) Cu miros de tămîioasă, de nucșoară; regional) mușcățel². De Vei găsi vro 200 butele de vin mai ieftine să le iai și să le trimiț[i] î[n] 2 lăzi mici de cal, pentru ca să-ț[i] trimiț cevaș vin mușcat de al nostru (a. 1779). FURNICĂ, I. C. 90. Înștiințezi dumi[tale] pentru vinu mușcat ce mi l-ai trimis (a. 1781). id. ib. 119, cf. COSTINESCU, DM. ◊ (Substantivat; de obicei urmat de determinări care arată varietatea) Muscat Otonnel. Muscat de Hamburg. – Și: (Învechit) mușcat adj. invar. – Din fr. muscat. Cf. pol. m u s z k a t.