MULȚUMITĂ, (rar) mulțumite, s. f. (Și în forma regională mulțămită) 1. Recunoștință; recompensă, răsplată; cuvinte prin care se exprimă recunoștința. Abia își isprăvise mulțumită, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. ♦ (Cu valoare de prepoziție, urmat de un dativ) Datorită (unei persoane sau unui lucru). Mulțumită domnului, părinții noștri aveau de unde; căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor. CREANGĂ, A. 103. 2. Mulțumire (2). Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. – Variantă: (regional) mulțămită s. f.

MULȚUMITĂ² prep. Cu ajutorul...; prin intermediul...; grație...; datorită (cuiva sau a ceva). /v. a mulțumi

mulțumit, ~ă [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)

mulțumită² (datorită, grație) prep. (~ muncii și perseverenței)

mulțumită¹ prep.

mulțumită prep.

+mulțumită a prep. + prep. (~ câțiva cercetători)

DEO GRATIAS (lat.) grație, mulțumită lui Dumnezeu – Cuvinte folosite adeseori în rugăciunile catolice. Se întrebuințează familiar, pentru a exprima mulțumirea în legătură cu reușita unei acțiuni.

MULȚUMITĂ s., prep. 1. s. (BIS.) v. slavă. 2. prep. datorită.

mulțumită prep. = mulțumit.

MULȚUMITĂ s., prep. 1. s. (BIS.) har, mulțumire, slavă. (Aduce ~ divinității.) 2. prep. datorită, grație, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.)

mulțumit, -ă adj., prep. s.f. I adj. 1 (despre oameni) satisfăcut, <înv. și pop.> norocit, <înv. și reg.> destulat, mulțumitor, <înv.> odihnit², <latin.> content, <fig.> sătul. Se simte mulțumit pentru fapta pe care a făcut-o. 2 (despre oameni) împăcat, satisfăcut, <pop.> împăduit. Mulțumiți, angajații și-au reluat lucrul. 3 (despre oameni sau despre inima, sufletul lor) bucuros, satisfăcut, vesel, voios, <înv.> dichis², <fig.; înv. și pop.> luminat². Este foarte mulțumit pentru că a reușit la facultate. II prep. (în forma mulțumită; constr. cu dat.; introduce un circ. instr., cu nuanță cauzală) datorită, grație, prin, <înv.> slavă. Mulțumită lui a putut să-și realizeze visurile. III s.f. (înv. și pop.) 1 (relig. creștină) v. Har. Mulțumire. Slavă. 2 v. Bucurie. Desfătare. Juisare. Mângâiere. Mulțumire. Plăcere. Satisfacție. 3 v. Răsplată. Recompensă. v. Apreciere. Gratitudine. Recunoștință,