10 definiții pentru muflă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚFLĂ, mufle, s. f. 1. Cameră a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereții refractari, în care materialul supus încălzirii nu vine în contact direct cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Dispozitiv construit din mai mulți scripeți, folosit pentru ridicarea greutăților mari. – Din fr. moufle.

MÚFLĂ, mufle, s. f. 1. Cameră a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereții refractari, în care materialul supus încălzirii nu vine în contact direct cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Dispozitiv construit din mai mulți scripeți, folosit pentru ridicarea greutăților mari. – Din fr. moufle.

MÚFLĂ, mufle, s. f. 1. Recipient, vas sau cutie de diferite forme, cu pereți refractari, constituind încăperea unui cuptor industrial în care se introduce materialul pentru a nu ajunge în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere în timpul încălzirii. Cuptor cu muflă. 2. Dispozitiv constituit dintr-o carcasă, un cîrlig sau un inel de suspendare și din doi sau mai mulți scripeți, montați pe un ax sau pe două axe paralele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múflă (mu-flă) s. f., g.-d. art. múflei; pl. múfle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÚFLĂ s. 1. (TEHN.) palan, scripete. 2. (MAR.) gruie, macara. 3. (TEHN.) pastică.

MÚFLĂ s.f. 1. Cameră cu pereți refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Grup de mai mulți scripeți așezați pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. [< fr. moufle].

MÚFLĂ s. f. 1. cameră cu pereți refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeți pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. (< fr. moufle)

MÚFLĂ ~e f. 1) Grup de scripeți ai unei macarale. 2) Cameră cu pereții refractari într-un cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a le feri de contactul direct cu sursa de încălzire. /<fr. moufle

múflă s. f. (sil. -flă), g.-d. art. múflei; pl. múfle

MUFLĂ s. 1. (TEHN.) palan, scripete. 2. (MAR.) gruie, macara. 3. (TEHN.) pastică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

muflă, mufle s. f. mână, palmă.

Intrare: muflă
  • silabație: -flă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muflă
  • mufla
plural
  • mufle
  • muflele
genitiv-dativ singular
  • mufle
  • muflei
plural
  • mufle
  • muflelor
vocativ singular
plural