opțiuni

8 definiții pentru moșneni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moșneni vt [At: PRAV. 110 / Pzi: ~nesc / E: moșnean] (Înv) A moșteni1 (1).

MOȘNENI vb. (Mold.). A moșteni. De nu să va botedza neștine ceriurile nu va moșneni. ȘT, 24. Cela ce așteaptă să moșnenească (m o ș t e n e a s c ă MUNT.) ocinele și avuțiia cuiva face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. Etimologie: moșnean + suf. -i. Vezi și moșan, moșancă, moșnean, moșnenie. Cf. ocina, urici.

moșnenesc, ~ească a [At: IORGA, ap. DLR / Pl: ~ești / E: moșnean + -esc] 1-2 (Mun; în Evul Mediu) Care aparține moșnenilor (2-3). 3-4 (Mun; în Evul Mediu) Care se referă la moșneni (2-3). 5-6 (Mun; în Evul Mediu) De moșnean (2-3). 7 (Mol; în Evul Mediu Mol) Răzeșesc.

moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.

moșnenésc, V. moștenesc.

2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘNENI vb. v. moșteni.

moșneni vb. v. MOȘTENI.

Intrare: moșneni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșneni
  • moșnenire
  • moșnenit
  • moșnenitu‑
  • moșnenind
  • moșnenindu‑
 singular plural
  • moșnenește
  • moșneniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșnenesc
 (să)
  • moșnenesc
  • moșneneam
  • moșnenii
  • moșnenisem
a II-a (tu)
  • moșnenești
 (să)
  • moșnenești
  • moșneneai
  • moșneniși
  • moșneniseși
a III-a (el, ea)
  • moșnenește
 (să)
  • moșnenească
  • moșnenea
  • moșneni
  • moșnenise
plural I (noi)
  • moșnenim
 (să)
  • moșnenim
  • moșneneam
  • moșnenirăm
  • moșneniserăm
  • moșnenisem
a II-a (voi)
  • moșneniți
 (să)
  • moșneniți
  • moșneneați
  • moșnenirăți
  • moșneniserăți
  • moșneniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșnenesc
 (să)
  • moșnenească
  • moșneneau
  • moșneniră
  • moșneniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)