MOȘNENI vb. (Mold.). A moșteni. De nu să va botedza neștine ceriurile nu va moșneni. ȘT, 24. Cela ce așteaptă să moșnenească (m o ș t e n e a s c ă MUNT.) ocinele și avuțiia cuiva face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. Etimologie: moșnean + suf. -i. Vezi și moșan, moșancă, moșnean, moșnenie. Cf. ocina, urici.