motcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~che și ~chi, mopci / E: cf srb мотка] (Reg) 1 Fir tors scos de pe rășchitor. 2 Scul de bumbac, de lână Vz legătură, jurubiță, jirebie. 3 Mănunchi de cânepă. 4 (Csc) Mulțime de albine.

MOTCĂ, motci, s. f. Jurubiță sau scul de tort.

MOTCĂ, motci, s. f. (Reg.) Jurubiță sau scul de tort. – Sb. motka.

motcă f. Tr. jurubiță de tort. [Rus. MOTOKŬ, ghem]. V. motoșcă.

mótcă f., pl. ĭ (d. vsl. motati, a depăna, de unde și sîrb. motka, prăjină, motovilo, vîrtelniță; rus. motók, gen. mótka, scul. V. mîtcă). Vest. Scul. V. vĭarbă.

motcă (-ce), s. f. – Scul, jurubiță. Din sl. motati „a depăna” (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok „scul”, sb. motka „băț”, bg. mătka „băț”, de unde mătcă, var. mîtcă, s. f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. și Olt.

MOTCĂ s. f. (Ban.) . Scul. Motkĕ. AC, 354. Etimologie: cf. scr. motka „vergea”. Cf. m ă t ă r î n g ă.

motcă, motci, s.f. (reg.) scul (lână depănată); jurubiță de tort.

MÓTCĂ s. f. (Regional) 1. Tort (scos de pe rașchitor); scul (de bumbac, de lină). V. l e g ă t u r ă, j u r u b i ț ă, j i r e b i e. Cf. ANON. CAR. Băteala se toarce, se dă pre rîșchitor, se face motcă și se dă la boiangiu. I. IONESCU, M. 693, cf. 695. În cunie pre păreți sînt motche, fuse etc. cu torsături. LIUBA-IANA, M. 100. Torsul se face motcă pe rîșchitor. H XVIII 144, 278, cf. REV. CRIT. III, 161, VICIU, GL. Am luat de la han vreo trei motche de arniciu, dar nu-i bun ca cel de la oraș. BOCEANU, GL., cf. GR. S. V, 122, ARH. FOLK. III, 151, ALR I 1 275,1 276, 1 277. ♦ Mănunchi de cînepă (Berzasca-Moldova Nouă). ALR I 1 302/5. 2. (Cu sens colectiv) Mulțime de albine (Sebeșel-Sebeș). CHEST. VI 36/25. – Pl.: motche și motchi (H XVIII 144), mopci (ALR I 1 276/850). Cf. scr. m o t k a „vergea”.