7 definiții pentru morav (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORÁV, -Ă, moravi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Moravia. 2. Adj. Care aparține Moraviei sau moravilor (1), privitor la Moravia ori la moravi. – Din fr. morave. Cf. n. pr. Moravia.

morav, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: Moravia] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moraviei sau) este originară din Moravia. 5 smp Populație a Moraviei. 6-7 a Care aparține (Moraviei sau) moravilor (5). 8-9 a Privitor (la Moravia sau) la moravi (5). 10-11 a Specific (Moraviei sau) moravilor (5). 12-13 a Care provine (din Moravia sau) de la moravi (5).

MORÁV, -Ă, moravi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moraviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Moraviei sau moravilor (1), privitor la Moravia sau la moravi. – Din fr. morave. Cf. n. pr. Moravia.

Moravi (Frații) m. pl. sectă religioasă derivând din secta Husiților și numită astfel după Moravia, locul unde s’au așezat în sec. XVII.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moráv adj. m., s. m., pl. morávi; adj. f., s. f. morávă, pl. moráve

moráv s. m., adj. m., pl. morávi; f. sg. morávă, g.-d. art. morávei, pl. moráve


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FRAȚII MORAVI, membri ai unei comunități protestante (Biserica moravă), avându-și originea în „Unitatea fraților husiți”, grupare apărută în cadrul reformei lui Jan Hus, din sec. 15, în Boemia și Moravia. S-au desprins din ramura taboriților, secta răspândindu-se în Europa, Indiile de Vest, America Latină, Africa, India, Tibet și S.U.A. Definitorii pentru f.m. sunt considerarea Sfintei Scripturi ca bază a învățăturii și unic îndreptar al vieții creștine, viața în comun și forma simplificată a liturghiei.

Intrare: morav (adj.)
morav1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morav
  • moravul
  • moravu‑
  • mora
  • morava
plural
  • moravi
  • moravii
  • morave
  • moravele
genitiv-dativ singular
  • morav
  • moravului
  • morave
  • moravei
plural
  • moravi
  • moravilor
  • morave
  • moravelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morav (adj.) moravă

  • 1. Care aparține Moraviei sau moravilor, privitor la Moravia ori la moravi.
    surse: DEX '09

etimologie: