montan, ~ă [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: lat motanus] 1 a Care aparține muntelui Si: (înv) montanistic (1). 2 a Specific muntelui Si: (înv) montanistic (2). 3 a Care se referă la munte Si: (înv) montanistic (3). 4 a Care provine de la munte Si: (înv) montanistic (4). 5 smf (Nob) Locuitor de la munte Si: muntean.

MONTAN, -Ă, montani, -e, adj. (Livresc) De munte. Locuri ierboase, uscate, din regiunea montană. FLORA R.P.R. II 84.

MONTAN, -Ă adj. (Liv.) De munte, muntos. [< lat. montanus].

MONTAN, -Ă adj. de munte. (< lat. montanus)

MONTAN ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru o regiune muntoasă; care aparține unei regiuni muntoase. Peisaj ~. /<lat. montanus

montan adj. m., pl. montani; f. montană, pl. montane

montan adj. m., pl. montani; f. montană, pl. montane

montan adj. m., pl. montani; f. sg. montană, pl. montane

MONTAN adj. v. muntos.

montan adj. v. MUNTOS.

MONTANUS (MONTAN) (?-c. 180 d. Hr.), teolog grec. Convertit la creștinism, la jumătatea sec. 2, a înființat în Frigia o sectă proprie, bazată pe o riguroasă etică, cu tentă escatologică și martirologică. Numeroșii săi adepți, răspândiți și în V Imp. Roman, au fost combătuți ca eretici de Biserica creștină până în sec. 9.

ROȘIA MONTANĂ, com. în jud. Alba, situată la poalele NV ale M-ților Metaliferi, pe râul Roșia; 3.588 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R. M.). Expl. de min. auro-argentifere și cuprifere. Muzeul mineritului. În arealul com. R. M. a existat o importantă așezare romană, cunoscută sub numele de Alburnus Maior, considerată ca cel mai important centru de extracție a aurului din Dacia. Săpăturile arheologice (1855) au scos la iveală multe tăblițe cerate cu inscripții care menționau o mare diversitate de coloniști specializați în exploatări miniere. Tot aici, au mai fost identificate mai multe galerii de mină din epoca dacică și din timpul stăpânirii romane, resturile unei roți hidraulice de lemn și o instalație complexă de drenaj, cu roți suprapuse. În satul Cărpiniș, atestat documentar în 1595, se află casa natală a lui Ion Oargă (cunoscut sub numele de Cloșca), renovată în 1985, în care a fost amenajat un muzeu memorial. În satul R. M., atestat documentar în 1733, se află biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) și numeroase case vechi din sec. 18-19. În arealul com. R. M. există rezervațiile geologice Piatra Corbului (martor litologic al fazelor de erupții târzii, alcătuit din andezite piroxenice) și Piatra Despicată (un bloc de andezit bazaltoid de culoare închisă). Centru turistic și punct de plecare spre Detunatele.

RUSCA MONTANĂ, com. în jud. Caraș-Severin; situată în zona culoarului Bistra, la poalele S ale m-ților Poiana Ruscăi, pe râul Rusca, la confl. cu Bistra; 2.162 loc. (2005). Expl. de sulfuri polimetalice și marmură (în satul Ruschița). Instalație de flotare a minereurilor. În satul R.M., atestat documentar în 1803, se află o biserică romano-catolică (1807) și Monumentul turismului (1936). Rezervație naturală.

SASCA MONTANĂ, com. în jud. Caraș-Severin, situată la poalele SV ale m-ților Anina și la cele NE ale m-ților Locvei, în zona de contact cu dealurile Oraviței, pe râul Nera; 1.689 loc. (2005). Expl. de sulfuri metalice. Pomicultură (meri, pruni, peri). Centru de ceramică populară. În satul S. m. se află biserica Sfinții Apostoli Pavel și Petru (1777, pictată în 1851 și restaurată în 1862), iar în satul Slatina-Nera, biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 18, pictată în 1874). Rezervațiile Cheile Nerei-Beușnița (v. Nera) și Cheile Șușarei, incluse în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.

Paeonia suffruticosa Andr., (syn. P. arborea Don; P. montan Sims). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori de culoare roz, albă sau bleu, diametrul 16 cm, simple sau duble, cu pete mari la baza fiecărei petale ce înconjoară staminele galbene de pe ridicătura centrală. Arbust ramificat, înalt de 0,80-1,50 m. Frunze mari, dublu-tripenate. Rezistă iarna afară foarte bine.