8 definiții pentru monopter (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOPTÉR, -Ă, monopteri, -e, adj., s. n. (Edificiu circular) cu acoperișul susținut pe un singur rând de coloane. – Din fr. monoptère.

monopter, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr monoptére] (Cns; d. edificii) Care are numai un șir de coloane.

MONOPTÉR, -Ă, monopteri, -e, adj. (Mai ales despre edificiile circulare) Cu un singur rând de coloane pe care se sprijină acoperișul. – Din fr. monoptère.

MONOPTÉR, -Ă adj. (Despre edificii) Care are numai un rând de coloane; format dintr-o singură colonadă. [< fr. monoptère, cf. gr. monos – singur, pteron – aripă].

MONOPTÉR, -Ă adj. (despre un edificiu circular) cu acoperișul susținut de o singură colonadă. (< fr. monoptère)

*monoptér, -ă adj. (vgr. monópteros, d. mónos, singur, și pterón, aripă. V. dipter). Arh. Care are un singur rînd de coloane: templu monopter.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoptér1 (-nop-ter / -no-pter) adj. m., pl. monoptéri; f. monoptéră, pl. monopére

monoptér adj. n. (sil. mf. -pter), f. monoptéră; pl. n. și f. monoptére

Intrare: monopter (adj.)
monopter1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mo-nop-ter, mo-no-pter
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopter
  • monopterul
  • monopteru‑
  • monopte
  • monoptera
plural
  • monopteri
  • monopterii
  • monoptere
  • monopterele
genitiv-dativ singular
  • monopter
  • monopterului
  • monoptere
  • monopterei
plural
  • monopteri
  • monopterilor
  • monoptere
  • monopterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monopter

  • 1. (Edificiu circular) cu acoperișul susținut pe un singur rând de coloane.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: