11 definiții pentru monolingv
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOLINGV, -Ă, monolingvi, -e, adj. (Despre dicționare, ediții etc.) Într-o singură limbă; unilingv. – Din fr. monolingue.
MONOLINGV, -Ă, monolingvi, -e, adj. (Despre dicționare, ediții etc.) Într-o singură limbă; unilingv. – Din fr. monolingue.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
monolingv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr monolingue] (D. dicționare, ediții de carte etc.) Care este redactat într-o singură limbă Si: unilingv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOLINGV adj. (Despre dicționare) Într-o singură limbă; unilingv. [Cf. gr. monos – unic, lat. lingua – limbă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOLINGV, -Ă adj. într-o singură limbă; unilingv. (< fr. monolingue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MONOLINGV ~ă (~i, ~e) 1) (despre dicționare, monografii etc.) Care este într-o singură limbă. 2) (despre persoane, colectivități) Care cunoaște numai o singură limbă. /<fr. monolingue
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monolingv adj. m., pl. monolingvi; f. monolingvă, pl. monolingve
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
monolingv adj. m., pl. monolingvi; f. monolingvă, pl. monolingve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monolingv adj. n., f. monolingvă; pl. n. și f. monolingve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MONOLINGV adj. unilingv. (Dicționar ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MONOLINGV adj. unilingv. (Dicționar ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MONOLINGV, -Ă adj. (cf. gr. monos – unic lat. lingua – limbă): în sintagmele dicționar monolingv, text monolingv și vorbitor monolingv (v. ).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
monolingv, monolingvăadjectiv
- 1. (Despre dicționare, ediții etc.) Într-o singură limbă. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: unilingv
- 2. (Despre persoane, colectivități) Care cunoaște numai o singură limbă. NODEX
etimologie:
- monolingue DEX '09 DEX '98 MDN '00