7 definiții pentru monobloc (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.

MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.

MONOBLÓC, monoblocuri, s. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc, nedemontabil.

MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de mașină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc].

MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de mașină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc)

MONOBLÓC ~uri n. Dispozitiv de mașină constând dintr-un singur bloc (care nu se poate demonta). /<fr. monobloc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoblóc2 (-no-bloc) s. n., pl. monoblócuri

monoblóc s. n. (sil. -bloc), pl. monoblócuri

Intrare: monobloc (s.n.)
monobloc1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: mo-no-bloc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monobloc
  • monoblocul
  • monoblocu‑
plural
  • monoblocuri
  • monoblocurile
genitiv-dativ singular
  • monobloc
  • monoblocului
plural
  • monoblocuri
  • monoblocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monobloc (s.n.)

  • 1. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: