MONITOR², -OARE, monitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Elev care menținea ordinea și disciplina în clasă, în lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la învățătură, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupă de elevi). ♦ Persoană care învață sau supraveghează pe cei ce doresc să practice schiul. 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.

monitor¹, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. II, 102 / Pl: ~i, ~oare / E: fr moniteur, lat monitor] 1-2 smf, a (Îdt) (Persoană) care înștiințează, anunță, face cunoscut. 3-4 smf, a (Persoană) care dă sfaturi, îndrumă, avertizează, mustră. 5 smf (Iuz) Elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului. 6-7 sn Publicații periodice (oficiale).

monitor³ sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: eg, it monitor] 1 (Tel) Receptor, difuzor sau alt aparat folosit pentru a controla calitatea emisiunilor de radio sau de televiziune. 2 Aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate. 3 Program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul Si: supervizor.

MONITOR², -OARE, monitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Elev sau elevă care menținea ordinea și disciplina în clasă, în lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la învățătură, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupă de elevi). 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.

MONITOR², monitoare, s. n. (Ieșit din uz; în expr.) Monitor Oficial = publicație periodică de stat cuprinzînd legi, decrete, decizii etc., v. buletin.

MONITOR, -OARE s.m. și f. 1. Elev care, în anumite sisteme de învățămînt, este pus să învețe sau să supravegheze un număr de elevi, colegi de ai săi. 2. Supraveghetor (mai ales în munca expusă radiațiilor ionizate). // s.n. Titlu al anumitor ziare sau publicații periodice. [< fr. moniteur, cf. lat. monitor].

MONITOR² s.n. 1. (Telec.) Receptor, difuzor sau alt aparat folosit pentru a controla calitatea emisiunilor de radio sau televiziune. 2. Aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control. 3. Supervizor. [Cf. engl., it. monitor].

MONITOR² s. n. 1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio și televiziune. 2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator. 3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează. ♦ ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii. ◊ aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control. 4. supervizor. (< engl. monitor)

MONITOR³, -OARE s. m. f. 1. elev mai în vârstă și mai capabil care, în anumite sisteme de învățământ, îl ajută pe învățător în predare și în menținerea ordinii. 2. supraveghetor (în munca expusă radiațiilor ionizate). II. s. n. titlu al anumitor ziare sau publicații periodice. (< fr. moniteur, lat. monitor)

monitor ♦ 1. s. m. 1975 Instructor v. preselecție. ♦ 2. s. n. în sint. s. monitor cardiac (med.) Aparat automat care supraveghează activitatea cardiacă ◊ „Serviciile moderne de reanimare sunt înzestrate cu monitoare.” (din engl. monitor; cf. fr. moniteur, germ. Monitor; LTR, DTP; DN – alte sensuri, DEX, DN3 – sensul 1)

MONITOR³ ~oare n. 1) Aparat de control al calității emisiunilor televizate. 2) Terminal al calculatorului pentru afișarea video a informațiilor prelucrate. /<fr. moniteur, lat. monitor

MONITOR² ~oare n. Organ de presă care publică materiale ale guvernului. ~ oficial. /<fr. moniteur, lat. monitor

monitor m. elev mai înaintat decât ceilalți și care instruiește pe camarazii săi. ║ n. 1. titlu de ziar: Monitorul oficial; 2. bastiment de răsboiu.

*monitór, -oáre s. (lat. mónitor, -óris, d. monére, a sfătui, a înștiința. V. monițiune, monetă, mustru). Elev pus să ție liniștea într’o clasă orĭ să-ĭ ajute la studiĭ pe ceĭ slabĭ. S. n., pl. -oare. Titlu unor ziare, maĭ ales oficiale: Monitoru Oficial. Mar. Un fel de bastiment fluvial (și, une-orĭ, și marin) chĭurasat, între încrucișător și contratorpilor (numit așa după un vestit bastiment al Statelor Unite în războĭu de secesiune, de la 1860-65, și construit de ingineru american Erickson). V. aviso, vedetă.

monitor¹ (navă; periodic; aparat; program) s. n., pl. monitoare

monitor² (navă, periodic, aparat, program) s. n., pl. monitoare

monitor (navă, periodic, aparat, program de control) s. n., pl. monitoare

MONITÓR², -OÁRE (< fr., lat.) s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (În sistemul Bell-Lancaster) Elev foarte bun la învățătură, care ajută pe învățător la predare, instruind o grupă de elevi. ♦ (În trecut) Elev care menținea ordinea și disciplina într-o clasă ♦ Persoană care învață sau supraveghează pe cei ce doresc să practice schiul. 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, folosit în exploatare (ex. în regia studioului de televiziune, imaginea trimisă de camera de luat vederi este urmărit de regizor pe un m. de control). 3. S. n. Titlu dat unor publicații periodice oficiale. 4. S. n. Componentă a computerului, reprezentând ecranul acestuia. 5. S. n. (MED.) Sistem de control și avertizare, ale cărui semnale sunt reproduse pe un ecran pentru supravegherea funcțiilor importante ale corpului (tensiunea, pulsul, respirația, temperatura etc.) în tratamentul intensiv, pe parcursul unei operații sau în terapia Röntgen.

MONITORUL OFICIAL, publicație periodică guvernamentală care cuprinde legi, decrete, acte normative, comunicări și dispoziții oficiale etc. Precursorul M.O. a fost „Buletin, gazetă administrativă”, apărut la București (8 dec. 1832). De-a lungul anilor, numele publicației a suferit mai multe modificări.