7 definiții pentru monist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monismului, privitor la monism. 2. S. m. și f. Adept al monismului. – Din fr. moniste.

MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monismului, privitor la monism. 2. S. m. și f. Adept al monismului. – Din fr. moniste.

monist, ~ă [At: RALEA, S. T. II, 283 / Pl: ~iști, ~e / E: fr moniste] 1-4 smf, a (Adept) al monismului (1-2). 5-6 a Care se referă la monism (1-2). 7-8 a Care provine din monism (1-2). 9-10 a Specific monismului (1-2).

MONÍST, -Ă adj. Privitor la monism, propriu monismului. // s.m. și f. Adept al monismului. [< fr. moniste].

MONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monismului. (< fr. moniste)

MONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al monismului. /<fr. moniste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moníst adj. m., s. m., pl. moníști; adj. f., s. f. monístă, pl. moníste

moníst adj. m., s. m., pl. moníști; f. sg. monístă, pl. moníste

Intrare: monist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monist
  • monistul
  • monistu‑
plural
  • moniști
  • moniștii
genitiv-dativ singular
  • monist
  • monistului
plural
  • moniști
  • moniștilor
vocativ singular
  • monistule
  • moniste
plural
  • moniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monist, -ă (persoană) monistă

  • 1. Adept al monismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: