MONETÁR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S. m. (Rar) Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

monetar, ~ă [At: ASACHI, I. 214/1 / V: (înv) ~edar / Pl: ~i, ~e / E: fr monétaire] 1 a Care se referă la monedă (1). 2 a Care aparține monedei (1). 3 a Specific monedei (1). 4 a Care provine de la monedă (1). 5 a Care se referă la baterea de monedă (2). 6 sm Persoană care lucrează la baterea de monede. 7 sn Tabel în care se specifică pe categorii numărul de monede care alcătuiește o sumă de bani. 8 sn (Fin) Inventar al banilor, pe fișicuri. 9 sn Total al încasărilor realizate de un casier, un taxator etc. în cursul unei zile de muncă, așezați după categorii de bani.

MONETÁR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S. m. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

MONETÁR² ~i m. Muncitor specializat în lucrări de monetărie. /<fr. monétaire

monetár² (persoană) (rar) s. m., pl. monetári

monetár (persoană) s. m., pl. monetári