mondăni vi [At: LB / V: ~ăi, ~drăni / Pzi: ~nesc, (rar) mondăn / E: nct] 1 (Reg) A vorbi încet și neclar Si: a dondăni, a mormăi¹ (5). 2 A rosti în șoaptă cuvinte de nemulțumire sau de protest Si: a bombăni. 3 (D. copii) A gânguri. 4 A fonfăi. 5 (D. unele animale) A scoate sunete caracteristice speciei. 6 A se mișca încet. 7 A lucra încet și fără spor Si: (reg) a se mocoși (7).

mondăi vi vz mondăni

mondrăni vi vz mondăni

mondrănit av [At: ALR II/I, h 31/102 / E: mondrăni] (Reg; șîe a vorbi ~) Neclar, pronunțând cuvintele printre dinți.

MONDĂNI vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura.

mondăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA.

MONDĂNI vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A vorbi încet, nedeslușit, a mormăi¹ (2), a dondăni; a spune printre dinți vorbe de nemulțumire, de protest, a bombăni. Cf. KLEIN, D. 231, LB, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Mult mai mondrănesc. SEVERIN, S. 71, cf. ALRT II 65, ALR II/I h 31, LEXIC REG. 66. Nu mai mondrăni, că n-ai de ce ! Com. din LUPȘA-ABRUD. ♦ (Despre copii) A gînguri (Feneș – Alba Iulia). ALR II/I h 151/102. ♦ A fonfăi (Buru-Turda). ALR I 1 620/249. ♦ (Regional, despre unele animale) A scoate sunete caracteristice speciei (Șibot-Orăștie). CV 1951, nr. 6, 27. 2. A se mișca încet; a lucra încet și fără spor, a se m o c o ș i. Cf. CADE. Ai mondrânit la un ciorap două zile. PAȘCA, GL. Toată ziua mondrănește. CV, 1951, nr. 6, 27, cf. ALR SN III h 777. – Prez. ind.: mondănesc și (rar) móndăn (ALR II/I h 151/102). – Și: mondăi, mondrăni vb. IV. – Etimologia necunoscută.