MOMÂRLAN², momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Cf. momâie.

momârlan² sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: momâie] 1 (Mol) Moviliță de pământ făcută de râme Si: momâie (5). 2 Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat Vz momâie (1).

MOMÂRLAN², momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momâie.

momîrlán, -că s. (din răd. mom- ca și’n mod-, bod-, cĭoc-, pop- și țopîrlan. Tot de aci și momic, mîrlan ș. a.) Iron. Muntean, țăran de la munte, porecla locuitorilor de pin țara Hațeguluĭ și a unora din Banat (V. cojan). Mold. sud. S. n., pl. e. Bichĭ. Moviliță de pămînt făcută de rîme ș. a. (dar nu moșoroĭ): nu da coasa pin momîrlane. Cĭuhă, semn provizoriŭ în semănăturĭ. V. momîĭe.

momârlan s. n., pl. momârlane

MOMÎRLÁN² s. n. (Prin Mold.) 1. Moviliță de pămînt făcută de rîme. V. m o m î i e (5). Nu da coasa prin momîrlane. SCRIBAN, D. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. V. m o m î i e (1, 2).Cf. SCRIBAN, D. - Pl.: momîrlane. – Cf. m o m î i e.