5 definiții pentru momârlan (movilă, mănunchi)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOMÂRLÁN2, momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Cf. momâie.

momârlan2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: momâie] 1 (Mol) Moviliță de pământ făcută de râme Si: momâie (5). 2 Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat Vz momâie (1).

MOMÂRLÁN2, momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momâie.

momîrlán, -că s. (din răd. mom- ca și’n mod-, bod-, cĭoc-, pop- și țopîrlan. Tot de aci și momic, mîrlan ș. a.) Iron. Muntean, țăran de la munte, porecla locuitorilor de pin țara Hațeguluĭ și a unora din Banat (V. cojan). Mold. sud. S. n., pl. e. Bichĭ. Moviliță de pămînt făcută de rîme ș. a. (dar nu moșoroĭ): nu da coasa pin momîrlane. Cĭuhă, semn provizoriŭ în semănăturĭ. V. momîĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momârlán s. n., pl. momârláne

Intrare: momârlan (movilă, mănunchi)
momârlan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momârlan
  • momârlanul
  • momârlanu‑
plural
  • momârlane
  • momârlanele
genitiv-dativ singular
  • momârlan
  • momârlanului
plural
  • momârlane
  • momârlanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

momârlan (movilă, mănunchi) regional

  • 1. Moviliță de pământ făcută de râme.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • cf. momâie
    surse: DEX '98 DEX '09