molfă¹ sf [At: CANDREA, F. 220 / Pl: ~fe / E: bolfă] (Reg) Gâlcă la gât.

molfă² sf [At: REV. CRIT. III, 161 / Pl: ~fe / E: cf molfăi] (Reg) Femeie moale¹, leneșă.

molfă f. umflătură: o molfă și o bolfă POP.

molfă, molfe, s.f. (reg. înv.) umflătură, gâlcă.

MOLFĂ¹ s. f. (Regional) Gîlcă (la gît). Cf. CANDREA, F. 220, 224, 344. (În descîntece, în corelație cu bolfă) Două gîlci, două modîlci, două molfe, două bolfe. TEODORESCU, P. P. 378. O molfă Și-o bolfă. MARIAN, D. 128. – Pl.: molfe. – Din bolfă, prin substituirea lui b cu m. Cf. GRAUR, E. 21.

MOLFĂ² s. f. (Regional) Femeie moale¹, leneșă. Cf. REV. CRIT. III, 161. – Pl.: molfe. – Cf. m o l f ă i.