MOLFĂ¹ s. f. (Regional) Gîlcă (la gît). Cf. CANDREA, F. 220, 224, 344. (În descîntece, în corelație cu bolfă) Două gîlci, două modîlci, două molfe, două bolfe. TEODORESCU, P. P. 378. O molfă Și-o bolfă. MARIAN, D. 128. – Pl.: molfe. – Din bolfă, prin substituirea lui b cu m. Cf. GRAUR, E. 21.