MOLAR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare situat în partea posterioară a arcadelor dentare, cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.

molar¹ [At: DLR / Pl: ~i / E: fr molaire] 1 sm Măsea (1). 2-3 sm, a (Dinte) molar.

MOLAR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.

MOLAR adj. m. (Numai în expr.) Dinte molar = (și substantivat, m.) dinte mare, cu suprafața lată, fixat în partea posterioară a maxilarelor la om și la unele animale, servind la măcinarea alimentelor. Ultimul molar (măseaua de minte) apare de obicei după vîrsta de 20 de ani. ANATOMIA 97.

MOLAR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris].

MOLAR¹ adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)

MOLAR ~i m. Dinte gros și lat, cu mai multe rădăcini, care servește la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire

molar a. se zice de dinții cei groși ce servă a sfărâma alimentele.

*molár, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară. V. moară). Care servește la măcinat: peatră molară. Dințĭ molarĭ, măsele. S. m. Măsea: omu are doŭăzecĭ de molarĭ.

molar¹ (măsea) s. m., pl. molari

!molar² (măsea) s. m., pl. molari

molar s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molari

MOLAR s. v. măsea.

MOLAR s. (ANAT.) măsea.

MOLAR¹ s. m. Măsea (I(Adjectival) Dinte molar. – Pl.: molari. – Din fr. molaire.