13 definiții pentru molar (dinte)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molar1 [At: DLR / Pl: ~i / E: fr molaire] 1 sm Măsea (1). 2-3 sm, a (Dinte) molar.

MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare situat în partea posterioară a arcadelor dentare, cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.

MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.

MOLÁR adj. m. (Numai în expr.) Dinte molar = (și substantivat, m.) dinte mare, cu suprafața lată, fixat în partea posterioară a maxilarelor la om și la unele animale, servind la măcinarea alimentelor. Ultimul molar (măseaua de minte) apare de obicei după vîrsta de 20 de ani. ANATOMIA 97.

MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris].

MOLÁR1 adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)

MOLÁR ~i m. Dinte gros și lat, cu mai multe rădăcini, care servește la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire

molar a. se zice de dinții cei groși ce servă a sfărâma alimentele.

*molár, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară. V. moară). Care servește la măcinat: peatră molară. Dințĭ molarĭ, măsele. S. m. Măsea: omu are doŭăzecĭ de molarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!molár2 (măsea) s. m., pl. molári

molár s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: molar (dinte)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molar
  • molarul
  • molaru‑
plural
  • molari
  • molarii
genitiv-dativ singular
  • molar
  • molarului
plural
  • molari
  • molarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molar (dinte)

  • 1. (în) sintagmă Dinte molar = dinte mare situat în partea posterioară a arcadelor dentare, cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: măsea un exemplu
    exemple
    • Ultimul molar (măseaua de minte) apare de obicei după vîrsta de 20 de ani. ANATOMIA 97.
      surse: DLRLC

etimologie: