MOFETĂ, mofete, s. f. Produs gazos, folosit în terapeutica bolilor pulmonare, reumatice și ale circulației sângelui, conținând în principal dioxid de carbon, degajat în fazele finale ale activității vulcanice. – Din it. mofeta, fr. mofette.

mofetă sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 273 / Pl: -te / E: it mofeta, fr mofette] Produs gazos, constituit în cea mai mare parte din bioxid de carbon, care apare în fazele finale ale activității vulcanice și se degajă prin crăpăturile scoarței terestre.

MOFETĂ, mofete, s. f. Produs gazos, constituit în cea mai mare parte din bioxid de carbon, degajat prin crăpăturile scoarței terestre în fazele finale ale activității vulcanice. – Din it. mofeta, fr. mofette.

MOFETĂ, mofete, s. f. Emanație de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarței terestre (în legătură cu vulcanii stinși sau în activitate).

MOFETĂ s.f. Emanație de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarței terestre în regiunile vulcanice. [Cf. it. moffetta, fr. mofette].

MOFETĂ s. f. emanație de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarței terestre în regiunile vulcanice. (< it. mofeta, fr. mofette)

mofetă f. exalațiune nesănătoasă (mai ales în mine).

*mofétă f., pl. e (fr. mofette și mou-, din răd. germ. muff, care arată mirosu). Duhoare, emanațiune mefitică.

mofetă s. f., g.-d. art. mofetei; pl. mofete

mofetă s. f., g.-d. art. mofetei; pl. mofete

mofetă s. f., pl. mofete

MOFÉTĂ s. f. Produs gazos, constituit în cea mai mare parte din bioxid de carbon, care apare în fazele finale ale activității vulcanice și se degajă prin crăpăturile scoarței terestre. Muntele Büdös și împrejurimea lui apropiată formează o grupă de așa-numite solfatare și mofete, asemenea împrejurimii Neapolei. MOLDOVAN, Ț. N. 273, cf. CANTUNIARI, L. M. 158. Mofetele sînt active atît în timpul erupției vulcanice, cît și mult timp după ce s-a produs paroxismul vulcanic. LTR², cf. DER. – Pl.: mofete. – Din it. mofeta, fr. mofette.