MODIFICATOR, -OARE, modificatori, -oare, adj., s. m. 1. Care modifică. 2. S. m. Genă care schimbă funcția unei alte gene situate într-o poziție diferită decât cea determinată în structura cromozomului. – Din fr. modificateur, lat. modificator, it. modificatore.

MODIFICATOR, -OARE adj. Care modifică. // s.m. Adaos folosit la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii. [Cf. fr. modificateur].

MODIFICATOR, -OARE I. adj. care modifică. II. s. m. adaos la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii. (< fr. modificateur, lat. modificator, it. modificatore)

modificator² s. m., pl. modificatori

modificator² s. m., pl. modificatori

modificator s. m., pl. modificatori

MODIFICATOR, -OÁRE adj. Care modifică. [Omul] nu este modificația, ci modificator, nu numai gînd, ci gînditor. EPISCUPESCU, O. Î. 64/26, cf. LM. În timpurile geologice, cauzele modificătoare au lucrat în mod cu mult mai intensiv. F (1886), 222, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Cel mai însemnat agent modificător este apa, care străbate în toate direcțiunile globului terestru, chiar prin rocele cele mai compacte. MURGOCI-LUDWIG, M. 49, cf. ȘĂINEANU, D. U. ◊ (Substantivat, m.) Cantitatea maximă de modificatori ce se poate dizolva în fontă. IOANOVICI, TEHN. 45. Modificatori sînt aluminiul, titanul și borul. LTR² I, 123. - Pl.: modificatori, -oare. – Și: (învechit) modificător, -oáre adj. – Din fr. modificateur. Cf. lat. m o d i f i c a t o r.