modernist, ~ă [At: PETICĂ, O. 406 / Pl: ~iști, ~e / E: fr moderniste] 1-6 a Care aparține modernismului (1-6). 7-12 a Privitor la modernism (1-6). 13-18 a Conform cu modernismul (1-6). 19 smf Adept al modernismului (6).

MODERNIST¹, moderniști, s. m. Adept al modernismului.

MODERNIST, -Ă adj. Referitor la modernism (2), care aparține modernismului. // s.m. și f. Adept al modernismului (2). [< fr. moderniste].

MODERNIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al modernismului. (< fr. moderniste)

MODERNIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al modernismului. /<fr. moderniste

modernist m. cel ce preferă trecutului gustul modern (în mobile, în artă, în literatură).

*moderníst, -ă s. și adj. Animat de ideĭ moderne: preut catolic modernist.

modernist adj. m., s. m., pl. moderniști; adj. f., s. f. modernistă, pl. moderniste

modernist adj. m., s. m., pl. moderniști; adj. f., s. f. modernistă, pl. moderniste

modernist adj. m., s. m., pl. moderniști; f. sg. modernistă, pl. moderniste

MODERNIST, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de modernism, privitor la modernism, conform cu modernismul. Klimt este un pictor modernist; tehnica și concepția sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. PETICĂ, O. 406. Oricît de primitiv ar fi fost unul și oricît de modernist ar fi celalt, identitatea fondului este totuși neîndoioasă. LOVINESCU, C. V, 19. Scriitorii și-au exprimat un punct de vedere categoric în privința tentativelor de preluare necritică a experiențelor moderniste. GL 1958, nr. 7, 6/4. Mișcarea modernistă reprezintă în cultura noastră interbelică un moment ce nu poate fi. . . ignorat. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 302. S. m. și f. Adept al modernismului (2). Cf. CADE, DL, DM. – Pl.: moderniști, -ste. – Din fr. m o d e r n i s t e.