MOCĂNIȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă (1). 2. (Fam.) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. – Mocan + suf. -iță.

mocăniță sf [At: PĂCALĂ, M. R. 290 / Pl: ~țe / E: mocan¹ + -iță] 1 (Reg; dep) Mocană (1). 2 (Trs) Rasă de vaci. 3 Tren cu linie îngustă, care circulă în regiunile de munte.

MOCĂNIȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă (1). 2. (Glumeț) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. – Mocan + suf. -iță.

MOCĂNIȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă. 2. (Glumeț) Nume dat unor trenuri locale (cu linie îngustă) care circulă în Munții Apuseni. De la Turda spre Abrud, pleacă de două ori pe zi o mocăniță. BOGZA, Ț. 16.

MOCĂNIȚĂ ~e f. 1) Locuitoare din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania; mocancă. 2) Soție sau fiică a mocanului; mocancă. 3) glum. Tren de linie îngustă care circulă în regiunile muntoase. /mocan + suf. ~iță

mocăniță s. f., g.-d. art. mocăniței; pl. mocănițe

mocăniță s. f., g.-d. art. mocăniței; pl. mocănițe

mocăniță s. f., g.-d. art. mocăniței, pl. mocănițe

MOCĂNIȚĂ s. v. mocancă.

mocăniță s.f. (reg.) 1 v. Mocancă. 2 (deprec. sau peior.) v. Bădărană (v. bădăran). Bădărancă. Grobiană (v. grobian). Grobiancă. Grosolană (v. grosolan). Mârlancă. Mitocancă. Mojică (v. mojic)

mocăniță s. v. MOCANCĂ.

MOCĂNÍȚĂ s. f. 1. (Regional) Mocancă (1); epitet dat unei femei simple, necioplite, (regional) m o c a n ă. Com. din FRATA-CLUJ. 2. (Prin Transilv.) Numele unei rase de vaci. Mocănițele rășinărenilor, prin corcire cu rase mai perfecte, au degenerat în parte, pentru că încrucișarea urmată pe nimerite le-a făcut să-și piardă din vitalitatea și energia lor caracteristică. PĂCALĂ, M. R. 290. 3. Tren cu linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. Cf. BOGZA, Ț. 16. – Pl.: mocănițe. – Mocan¹ + suf. -iță.