17 definiții pentru mocăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. și: mocăiesc] – Et. nec. Cf. moacă.

MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. și: mocăiesc] – Et. nec. Cf. moacă.

mocăi v [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ăni, mogăi / Pzi: ~esc, mocăi / E: ns cf moacă] 1-2 vir (Pfm) A lucra încet, fără spor Si: (pop) a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 3-4 vir (Pfm) A pierde vremea cu nimicuri Si: (reg) a mușlui, (pop) a tândăli. 5-6 vir (Reg; îf mogăi) A umbla încet. 7-8 vi (Olt) A da din cap în semn (de aprobare sau) de dezaprobare. 9 vi (Reg) A moțăi. 10 vi (Reg; d. foc) A mocni (1).

MOCĂÍ, mocăi și mocăiesc, vb. IV. Refl. A lucra prea încet, a-și pierde vremea, a tîndăli.

A SE MOCĂI mă mócăi intranz. pop. 1) A lucra încet și fără spor; a migăli; a se mocoși; a bichiri. 2) A pierde timpul în zadar. /Orig. nec.

mocăì v. Mold. Tr. a migăi, a moțăi. [V. mocan].

mócăĭ și -ĭésc, V. mocoșesc.

mocoșésc v. tr. și intr. (cp. cu moacă și moșcondesc). Fam. Mă muncesc prea mult c’un lucru pînă să-l termin (mă bosîncesc, mă bosolesc, mă boțocănesc, mă bunghinesc): de un ceas tot mocoșeștĭ, și n’aĭ maĭ sfîrșit. V. refl. Nu te maĭ mocoși atîta c’o bĭată traducere! – În vest și mă mocăĭ și mă moșcăĭ. V. bălăbănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mocăí (a ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 3 mócăie, imperf. 3 sg. mocăiá; conj. prez. 3 mócăie

mocăí vb., ind. prez. 1 sg. mócăi/mocăiésc, 3 sg. și pl. mócăie/mocăiéște, imperf. 3 sg. mocăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mócăie/mocăiáscă; ger. mocăínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCĂÍ vb. a migăli, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?)

MOCĂÍ vb. v. ațipi, dormita, mocni, moțăi, picoti, piroti.

MOCĂI vb. a migăli, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?)

mocăi vb. v. AȚIPI. DORMITA. MOCNI. MOȚĂI. PICOTI. PIROTI.

A se mocăi ≠ a se grăbi, a se pripi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mocăí (mocăiésc, mocăít), vb.1. A da din cap. – 2. A munci din greu. – 3. A lucra încet și fără spor. – Var. mogăi. Creație expresivă, pornind de la rădăcina moc-, cf. moacă.Der. mocoși, vb. (a se speti; a munci fără spor), cu suf. expresiv -și (după Tiktin, legat de sl. mąka, cf. muncă; după Bogrea, Dacor., IV, 834, din rut. Makoša „zeița odihnei”); morcoși, vb. (Trans., a pune buceaua la butucul roții), cu r epentetic; morcoașe, s. f. (Trans., bucea); morcoti, vb. (înv., a bolborosi), cf. Iordan, BF, 194 (după Tiktin, din pol. markotač; după Candrea, din rut. morkotati; după Scriban, din rut. morkotiti); mogoroji (var. mogorogi), vb. (a căra; a bolborosi, a mormăi), pe care Cihac, II, 516 îl pune în legătură cu mag. mocorogni „a se bîlbîi” și Scriban cu mag. megmorogni „a grohăi”; mogorog, s. m. (Mold., persoană nemulțumită); morocăni, vb. (a bombăni, a dojeni), pe care Cihac, II, 516 îl lega de mag. morgolodni, Tiktin cu sl. mrŭknąti „a întuneca” și Scriban cu mag. morogni; morocăneală, s. f. (bombănit); morocănos, adj. (nemulțumit; ursuz, posac); modoși, vb. (Banat, a lenevi).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mocăi, mocăi v. r. 1. a lucra încet / fără spor; a se mișca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri

Intrare: mocăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocăi
  • mocăire
  • mocăit
  • mocăitu‑
  • mocăind
  • mocăindu‑
singular plural
  • mocăie
  • mocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocăi
(să)
  • mocăi
  • mocăiam
  • mocăii
  • mocăisem
a II-a (tu)
  • mocăi
(să)
  • mocăi
  • mocăiai
  • mocăiși
  • mocăiseși
a III-a (el, ea)
  • mocăie
(să)
  • mocăie
  • mocăia
  • mocăi
  • mocăise
plural I (noi)
  • mocăim
(să)
  • mocăim
  • mocăiam
  • mocăirăm
  • mocăiserăm
  • mocăisem
a II-a (voi)
  • mocăiți
(să)
  • mocăiți
  • mocăiați
  • mocăirăți
  • mocăiserăți
  • mocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mocăie
(să)
  • mocăie
  • mocăiau
  • mocăi
  • mocăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocăi
  • mocăire
  • mocăit
  • mocăitu‑
  • mocăind
  • mocăindu‑
singular plural
  • mocăiește
  • mocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocăiesc
(să)
  • mocăiesc
  • mocăiam
  • mocăii
  • mocăisem
a II-a (tu)
  • mocăiești
(să)
  • mocăiești
  • mocăiai
  • mocăiși
  • mocăiseși
a III-a (el, ea)
  • mocăiește
(să)
  • mocăiască
  • mocăia
  • mocăi
  • mocăise
plural I (noi)
  • mocăim
(să)
  • mocăim
  • mocăiam
  • mocăirăm
  • mocăiserăm
  • mocăisem
a II-a (voi)
  • mocăiți
(să)
  • mocăiți
  • mocăiați
  • mocăirăți
  • mocăiserăți
  • mocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mocăiesc
(să)
  • mocăiască
  • mocăiau
  • mocăi
  • mocăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mocăi popular familiar

etimologie: