opțiuni

10 definiții pentru moțăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȚĂÍT s. n. Moțăială. – V. moțăi.

moțăit1 sn [At: DELAVRANCEA, T. 89 / E: moțăi1] Moțăială (3).

moțăit2, ~ă a [At: AGÂRBICEANU, D. Ț. 129 / V: ~țoiat / Pl: ~iți, ~e / E: moțăi2] (Trs) Ud leoarcă.

MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi.

MOȚĂÍT s. n. Moțăială. Noaptea, nu mai vezi moțăitul prefăcut al cocoanelor. DELAVRANCEA, la CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moțăít s. n.

moțăít s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȚĂÍT s. v. ațipire.

MOȚĂIT s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moțăít, -ă, moțăíți, -te, adj. (reg.) ud leoarcă.

Intrare: moțăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțăit
  • moțăitul
  • moțăitu‑
plural
  • moțăituri
  • moțăiturile
genitiv-dativ singular
  • moțăit
  • moțăitului
plural
  • moțăituri
  • moțăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moțăit

etimologie:

  • vezi moțăi
    surse: DEX '98 DEX '09