8 definiții pentru moșioară

MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. Diminutiv al lui moșie. [Pr.: -și-oa-] – Moșie + suf. -oară.

MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. Diminutiv al lui moșie. [Pr.: -și-oa-] – Moșie + suf. -oară.

MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. 1. Diminutiv al lui m o ș i e. Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mina posesorului. ALECSANDRI, T. 1579. Venisem ca să mai răsuflu cîteva zile la moșioara mea. NEGRUZZI, S. I 220. Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare Am îmbogățit eu statul, cmnpărîndu-mi moșioare. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. Fig. Domeniu de unde cineva poate fura nestingherit. Bateria e moșioara lui, a vorbit serios Florea Costea. Ciupește de la porția de pîine la dramul de carne, de la ovăzul cailor la zahărul soldatului. SADOVEANU, M. C. 58. – Pronunțat: -și-oa-.

moșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. moșioárei; pl. moșioáre

moșioáră s. f. (sil. -și-oa-), g.-d. art. moșioárei; pl. moșioáre

MOȘIOÁRĂ s. (rar) moșiuță.

moșioáră (oa dift.) f., pl. e. Moșie mică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOȘIOÁRĂ s. (rar) moșiúță.

Intrare: moșioară
moșioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moșioa moșioara
plural moșioare moșioarele
genitiv-dativ singular moșioare moșioarei
plural moșioare moșioarelor
vocativ singular
plural