11 definiții pentru moși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moși [At: PANN, P. V. I, 168/12 / Pzi: esc / E: moașă] 1 vt A da ajutorul necesar unei femei la naștere. 2 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A copleși cu îngrijiri Si: a cocoloși, a corcoli. 3 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A struni. 4 vr (Fig; fam; c. i. oameni) A certa. 5-6 vir (Fam) A lucra foarte încet, a se trudi mult la un lucru, fără succes Si: a se mocăi, a se mocoși. 7 vt A da nou-născutului primele îngrijiri. 8 vt A tăia buricul unui nou-născut.

MOȘÍ, moșesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.

MOȘÍ, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. (Fam.) A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.

MOȘÍ, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere. ♦ A ajuta un copil să se nască, a tăia buricul copilului la naștere. A adus Triglea pe baba Chița Trigloaia, care-l moșise cu aproape douăzeci de ani în urmă. SADOVEANU, M. C. 48. 2. Intranz. și refl. (Familiar) A lucra încet de tot, a face cu zăbavă un lucru, a se trudi mult, de obicei fără rezultat satisfăcător, a nu mai isprăvi o treabă începută, a moșmoli, a mocăi. Ce (le) tot moșești acolo? 3. Tranz. (Cu privire la o persoană) A învăța minte; a struni, a bate. Lasă-l să-l moșesc eu. PANN, P. V. III 25.

moșì v. a ajuta pe o femeie sâ nascâ. [V. moașă].

moșesc, ~ească a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ești / E: moș + -esc] (Înv) Stăpânit prin moștenire din moși-strămoși Si: strămoșesc.

moșésc v. tr. (d. moașă). Ajut să nască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșésc, imperf. 3 sg. moșeá; conj. prez. 3 moșeáscă

moșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșésc, imperf. 3 sg. moșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȘÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

moși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

Intrare: moși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moși
  • moșire
  • moșit
  • moșitu‑
  • moșind
  • moșindu‑
singular plural
  • moșește
  • moșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșesc
(să)
  • moșesc
  • moșeam
  • moșii
  • moșisem
a II-a (tu)
  • moșești
(să)
  • moșești
  • moșeai
  • moșiși
  • moșiseși
a III-a (el, ea)
  • moșește
(să)
  • moșească
  • moșea
  • moși
  • moșise
plural I (noi)
  • moșim
(să)
  • moșim
  • moșeam
  • moșirăm
  • moșiserăm
  • moșisem
a II-a (voi)
  • moșiți
(să)
  • moșiți
  • moșeați
  • moșirăți
  • moșiserăți
  • moșiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșesc
(să)
  • moșească
  • moșeau
  • moși
  • moșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)