opțiuni
  • info
9 definiții pentru moșcondi

Explicative DEX

MOȘCONDI, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

MOȘCONDI, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

moșcondi vi [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 253 / Pzi: ~desc / E: cf moșcoti, moșmondi] A moșmoni1.

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.

moșogăĭésc și -oĭésc, V. moșcondesc.

Ortografice DOOM

moșcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, 3 sg. moșcondește, imperf. 1 moșcondeam; conj. prez. 1 sg. să moșcondesc, 3 să moșcondească

moșcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, imperf. 3 sg. moșcondea; conj. prez. 3 să moșcondească

moșcondi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, imperf. 3 sg. moșcondea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcondească

Tezaur

MOȘCONDÍ vb. IV. I n t r a n z. A moșmoni1 (2). De cîte ori îi ceream parale se ducea la besectea. .. , moșcondea ea acolo ce moșcondea și regulat venea cu o patacă. VLAHUȚĂ, O. A. II, 253. – Prez. ind.: moșcondesc. – Cf. m o ș c o t i, m o ș m o n d i.

Intrare: moșcondi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
 singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
 (să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
 (să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
 (să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
 (să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
 (să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
 (să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondiră
  • moșcondiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
 singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
 (să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
 (să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
 (să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
 (să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
 (să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
 (să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândiră
  • moșmândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșcondi, moșcondescverb

etimologie:
  • cf. moșcoti, moșmondi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.