mizantropie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) misa~ / E: ngr μυσάνθρωπία, fr misanthropie] 1 Neîncredere, dispreț, ură față de oameni. 2 Tendință morbidă de a evita societatea.

MIZANTROPÍE s. f. Lipsă de încredere, dispreț, ură față de oameni; tendință de a evita societatea, de a se izola de oameni. – Din ngr. misanthropia, fr. misanthropie.

MIZANTROPÍE s. f. Lipsă de încredere, dispreț, ură față de oameni; tendință morbidă de a evita societatea, de a se izola de lume. – Din ngr. misanthropia, fr. misanthropie.

MIZANTROPÍE s. f. sg. Lipsă de încredere în calitățile morale ale oamenilor; tendință de a evita, de a urî societatea lor; izolare de lume. Mizantropia nu e rodnică și contrazice sensul socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 498, 1/7.

MIZANTROPÍE s.f. Neîncredere în oameni; lipsă de dragoste, de simpatie pentru societatea oamenilor. [Gen. -iei. / < fr. misanthropie].

MIZANTROPÍE s. f. neîncredere, dispreț, ură față de oameni; tendință patologică de a evita societatea. (< fr. misanthropie)

MIZANTROPÍE f. Dispreț, ură față de oameni. /<ngr. misanthropia, fr. misanthropie

mizantropie f. caracterul mizantropului.

*misantropíe f. (vgr. misanthropia). Ură de oamenĭ, dezgust de lume. – Ob. miz- (după fr.).

!mizantropíe (mi-zan-/miz-an-) s. f., art. mizantropía, g.-d. mizantropíi, art. mizantropíei

mizantropíe s. f. (sil. mf. miz-), art. mizantropía, g.-d. mizantropíi, art. mizantropíei