7 definiții pentru mite (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mite av [At: TDRG / E: cf bg ми ти] (Rar) Darmite.

MÍTE adv. (Rar) Chiar..., pînă... Romînii, la sat, pe cel dintre dinșii care știe să fure oul de sub coțofană fără să-i bage de seamă, și carele aude, mite și iarba crescînd, îl numesc năzdrăvan. ODOBESCU, S. I 397. ◊ (Folosit ca întărire pe lîngă unele adverbe) Și tocmai mite! îndată după cea cu cirezile, vine alta la rînd. CREANGĂ, A. 52.

mite adv. mai ales: dar mite noi. [Scurtat din (cogea)mite].

mí-te adv. (din mi și te în mi te întreb. Și bg. sîrb. în koğamiti, cogeamite. V. pasă-mi-te și lehamite). Vest. Numaĭ în loc, dar mi-te = dar încă: Acela n’a putut, cu toate că era mare. Dar mi-te acesta! V. pasă-mi-te.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍTE conj. v. dar, darămite.

Intrare: mite (adv.)
mite (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • mite