5 definiții pentru mistificator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

mistificator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~cător / Pl: ~i, ~oare / E: fr mystificateur] 1-2 (Persoană) care mistifică.

MISTIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistifică; care face mistificații. Informație ~oare. ~ al stării de lucruri. /<fr. mystificateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoáre

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; f. sg.și pl. mistificatoáre

Intrare: mistificator (adj.)
mistificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificator
  • mistificatorul
  • mistificatoru‑
  • mistificatoare
  • mistificatoarea
plural
  • mistificatori
  • mistificatorii
  • mistificatoare
  • mistificatoarele
genitiv-dativ singular
  • mistificator
  • mistificatorului
  • mistificatoare
  • mistificatoarei
plural
  • mistificatori
  • mistificatorilor
  • mistificatoare
  • mistificatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistificator, -oare mistificatoare mistificator (2)

  • 1. (Persoană) care mistifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.
      surse: DLRLC

etimologie: