misarășiță sf [At: KLEIN, D. 145 / V: ~reș~, ~săr~ / Pl: ~țe / E: misarăș + -iță] (Trs) 1 Femeie care practică meseria de măcelar Si: măcelăreasă (1), (reg) misăriță (1). 2 Soție de măcelar Si: măcelăreasă (2), (reg) misăriță (2).

misareșiță sf vz misarășiță

misărășiță sf vz misarășiță

MISARĂȘIȚĂ s. v. măcelăreasă.

misarășiță s. v. MĂCELĂREASĂ.

MISARĂȘÍȚĂ s. f. (Transilv. și prin Ban., Maram.) Femeie care practică meseria de măcelar (1) ; soție de măcelar, măcelăreasă; (regional) misărită. Cf. KLEIN, D. 145, ALR II 6 524/53, 64, 102, 105, 228, 250, 260, 272, 279, 284, 316, 334, 349, 833. Două misărășițe stau de vorbă în ușa miserniții. MAT. DIALECT, I, 181. - Pl.: misărășițe. – Și: misareșíță (ALR II 6 524/833), misărășíță s. f. – Misarăș + suf. -iță.