MISARĂȘÍȚĂ s. f. (Transilv. și prin Ban., Maram.) Femeie care practică meseria de măcelar (1) ; soție de măcelar, măcelăreasă; (regional) misărită. Cf. KLEIN, D. 145, ALR II 6 524/53, 64, 102, 105, 228, 250, 260, 272, 279, 284, 316, 334, 349, 833. Două misărășițe stau de vorbă în ușa miserniții. MAT. DIALECT, I, 181. - Pl.: misărășițe. – Și: misareșíță (ALR II 6 524/833), misărășíță s. f. – Misarăș + suf. -iță.