5 definiții pentru mireț

Explicative DEX

mireț sm [At: ARH. FOLK. VII, 66 / Pl: ~i / E: mire + -eț] 1-4 (Trs; șhp) Mirei (1-4).

Sinonime

MIREȚ s. v. ginere, mire.

mireț s.m. (reg.) v. Ginere. Mire.

mireț s. v. GINERE. MIRE.

Tezaur

MIRÉȚ s. m. (Prin Transilv.) Mire1 (1); (la pl.) miri, însurăței. După acest ritual, nuntașii mirelui pleacă la „mireț”. ARH. FOLK. vii, 66. In acest timp "mnirețuu o calcă pe mńireasă pe picior, ib. 64, cf. ALR I/II h 258, ALRM I/II h 363. - Pl.: mireți.Mire1 + suf. -eț.

Intrare: mireț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mireț
  • mirețul
  • mirețu‑
plural
  • mireți
  • mireții
genitiv-dativ singular
  • mireț
  • mirețului
plural
  • mireți
  • mireților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)