Definiția cu ID-ul 1329210:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRÉȚ s. m. (Prin Transilv.) Mire1 (1); (la pl.) miri, însurăței. După acest ritual, nuntașii mirelui pleacă la „mireț”. ARH. FOLK. vii, 66. In acest timp "mnirețuu o calcă pe mńireasă pe picior, ib. 64, cf. ALR I/II h 258, ALRM I/II h 363. - Pl.: mireți. – Mire1 + suf. -eț.