mină³ sf [At: ROM. LIT. 83, 2/32 / Pl: ~ne / E: fr mine, lat mina] 1 Veche monedă grecească de aur sau de argint egală cu 100 drahme. 2 Măsură de greutate a vechilor greci.

MINĂ³, mine, s. f. (La grecii din antichitate) Monedă valorînd o sută de drahme. Alcibiad, floarea efebilor din Atena, tăie într-o zi coada cea frumoasă a unui cîne minunat pe care-l cumpărase cu șaptezeci de mine. ODOBESCU, S.III 43.

MINĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorînd o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

MINĂ³ s. f. veche monedă grecească de aur sau de argint, valorând o sută de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

MINĂ³ ~e f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina

mină f. măsură de greutate și monedă greacă antică în valoare ce 100 drahme.

3) mínă f., pl. e (lat. mina, d. vgr. mnâ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură de greutate egală cu o sută de drahme (cea din Egina cam 600 de grame, cea din Atica vre-o 432-436). O monetă, a 60-a parte din talent (cea din Egina cam 135 de francĭ, cea din Atica vre-o 98. O mină de aur valora de 10-12 orĭ maĭ mult).

mină¹ (exploatare, parte a creionului, monedă) s. f., g.-d. art. minei; pl. mine

mină² (subteran, parte a creionului, monedă) s. f., g.-d. art. minei; pl. mine

mină (loc subteran, fizionomie, monedă grecească) s. f., g.-d. art. minei; pl. mine

MÍNĂ³ s. f. 1. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu 100 de drahme. Acei 32 sau 33 de fierari sau lăcătuși a lui Demosten producea anual 30 mine. ROM. LIT. 83²/32. Cîne minunat pe care-l cumpărase cu șaptezeci de mine (vreo 6500 lei noi), ODOBESCU, S. III, 43. 2. Numele unei măsuri de greutate a vechilor greci. Cf. LM., ȘĂINEANU, D. U., CADE. – Pl.: mine. – Din fr. mine, lat. mina.