MINUTĂ², minute, s. f. 1. Originalul unei hărți sau al unui plan topografic, așa cum a fost întocmit pe teren sau redactat provizoriu. 2. (Jur.) Act în care se consemnează, imediat după deliberare, soluția dată de judecători într-un proces și care se transpune apoi în hotărîre. 3. Relatarea în rezumat a dezbaterilor unei ședințe. Își mîzgăli semnătura pe minuta ședinței. CAMIL PETRESCU, O. II 497.

MINUTĂ s.f. 1. Textul original al unui act, al unei sentințe. 2. Redactare provizorie a unui document, a unui plan etc. 3. Rezumat asupra discuțiilor dintr-o ședință. [< fr. minute, cf. lat. minuta – mică].

MINUTĂ s. f. 1. text original al unui act, al unei sentințe. 2. prima redactare a unui act diplomatic, a unui document. ◊ plan în creion al unei ridicări topografice. 3. protocol scris privind înțelegerea între doi parteneri; rezumat asupra discuțiilor dintr-o ședință. 4. (arhit.) subdiviziune a unui modul. (< fr. minute, rus. minuta)

minută f. 1. a șaizecea parte dintr’o oră; 2. interval de timp foarte scurt: așteaptă o minută; 3. a șaizecea parte din fiecare grad al circumferenței; 4. textul original al unui act păstrat la notar sau la grefă și de pe care se eliberează còpii.

MINUT, -Ă, (1) minute, (2) minuturi, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.

MINUT, -Ă, minute, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. [Pl. și: (I 2) minuturi] – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.

*minút n., pl. e și *minútă f., pl. e (fr. minute f., it. minuto m., d. lat. minutus, mărunt, întrebuințat ca subst. în evu mediŭ). A șaĭ-zecea parte dintr’o oră și dintr’un grad de cerc. Fig. Moment, timp foarte scurt: mă întorn într’un minut. La minut, la moment, îndată.

minută (document) s. f., g.-d. art. minutei; pl. minute

minută (document) s. f., g.-d. art. minutei; pl. minute

minută (document) s. f., pl. minute