minoritar, ~ă [At: RALEA, S. T. III, 222 / Pl: ~i, ~e / E: fr minoritaire] 1 a (Îoc majoritar) Care face parte din minoritate (2), care reprezintă cel mai mic număr, cea mai mică parte dintr-o colectivitate. 2 a (Îs) Guvern ~ Guvern care se sprijină pe o minoritate (2) în parlament. 3 smp (Mpl) Persoană care aparține unei minorități (2) politice sau naționale.

MINORITAR, -Ă, minoritari, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate națională.

MINORITAR, -Ă adj. Care face parte dintr-o minoritate. // s.m. și f. Membru al unei minorități (naționale). [Cf. fr. minoritaire].

MINORITAR, -Ă adj. care reprezintă o minoritate. ◊ (s. m. f.) membru al unei minorități politice sau naționale. (< fr. minoritaire)

*minoritár, -ă adj. și s. Care face parte din minoritatea deputaților saŭ a poporuluĭ, ca opozițiunea față de guvern saŭ Unguriĭ ș. a. față de Românĭ.

minorit [At: ȘINCAI, HR. II, 80/22 / Pl: ~iți / E: ger Minorit, cf it minorita, fr minorite] 1-2 sm, a (Călugăr) dintr-un ordin franciscan.

minoritar adj. m., s. m., pl. minoritari; adj. f., s. f. minoritară, pl. minoritare

minoritar adj. m., s. m., pl. minoritari; adj. f., s. f. minoritară, pl. minoritare

minoritar adj. m., s. m., pl. minoritari; f. sg. minoritară, pl. minoritare

MINORITAR, -Ă adj. (În opoziție cu m a j o r i t a r) Care face parte din minoritate (2), care reprezintă cel mai mic număr, cea mai mică parte dintr-o colectivitate. Cf. RALEA, S. T. III, 222. Guvern minoritar = guvern care se sprijină pe o minoritate (2) în parlament. ♦ (Substantivat) Persoană care aparține unei minorități (2) politice sau naționale. - Pl.: minoritari, -e. – Din fr. minoritaire.