9 definiții pentru minoritar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezintă cel mai mic număr dintr-o colectivitate. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională. – Din fr. minoritaire.

MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezintă cel mai mic număr dintr-o colectivitate. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională. – Din fr. minoritaire.

minoritar, ~ă [At: RALEA, S. T. III, 222 / Pl: ~i, ~e / E: fr minoritaire] 1 a (Îoc majoritar) Care face parte din minoritate (2), care reprezintă cel mai mic număr, cea mai mică parte dintr-o colectivitate. 2 a (Îs) Guvern ~ Guvern care se sprijină pe o minoritate (2) în parlament. 3 smp (Mpl) Persoană care aparține unei minorități (2) politice sau naționale.

MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate națională.

MINORITÁR, -Ă adj. Care face parte dintr-o minoritate. // s.m. și f. Membru al unei minorități (naționale). [Cf. fr. minoritaire].

MINORITÁR, -Ă adj. care reprezintă o minoritate. ◊ (s. m. f.) membru al unei minorități politice sau naționale. (< fr. minoritaire)

*minoritár, -ă adj. și s. Care face parte din minoritatea deputaților saŭ a poporuluĭ, ca opozițiunea față de guvern saŭ Unguriĭ ș. a. față de Românĭ.

minorit [At: ȘINCAI, HR. II, 80/22 / Pl: ~iți / E: ger Minorit, cf it minorita, fr minorite] 1-2 sm, a (Călugăr) dintr-un ordin franciscan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minoritár adj. m., s. m., pl. minoritári; adj. f., s. f. minoritáră, pl. minoritáre

minoritár adj. m., s. m., pl. minoritári; f. sg. minoritáră, pl. minoritáre

Intrare: minoritar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minoritar
  • minoritarul
  • minoritaru‑
plural
  • minoritari
  • minoritarii
genitiv-dativ singular
  • minoritar
  • minoritarului
plural
  • minoritari
  • minoritarilor
vocativ singular
  • minoritarule
  • minoritare
plural
  • minoritarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minoritar, -ă (persoană) minoritară

  • 1. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: