miniaturistică sfs [At: IORGA, L. R. 177 / P: ~ni-a~ / E: miniatură + -istică] 1 Artă de a ilustra textele cu miniaturi (6). 2 Studiu al miniaturilor de pe manuscrisele vechi.

MINIATURISTICĂ s. f. Arta de a executa miniaturi. ♦ Studiul miniaturilor de pe manuscrisele vechi.

MINIATURISTICĂ s.f. 1. Arta de a executa miniaturi; miniaturism. 2. Studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. [Pron. -ni-a-, gen. -cii. / < miniatură + -istică].

MINIATURISTICĂ s. f. 1. arta de a executa miniaturi; miniaturism. 2. studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. (< miniatură + -istică)

MINIATURISTICĂ f. 1) Artă de a face miniaturi. 2) Ramură a științei care se ocupă cu studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. [Sil. -ni-a-] /miniatură + suf. ~istică

miniaturistică (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. miniaturisticii

miniaturistică (-ni-a-) s. f., g.-d. art. miniaturisticii

miniaturistică s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. miniaturisticii

MINIATURISTICĂ s. f. Arta de a ilustra textele cu miniaturi (2). Acest costum luat atunci, în veacul al XlV-lea, o dată cu eticheta sau ceremonialul. . . , cu miniaturistica, în sfîrșit cu toată arta slavo-bizantină, s-a păstrat. . . în toată epoca neatîrnârii noastre. IORGA, C. I. I, 115, cf. IORDAN, L. R. A. 177. ♦ Studiul miniaturilor de pe manuscrisele vechi. – Cf. DL, DM. – Pronunțat: -ni-a-. -Miniatură + suf. -istică.