10 definiții pentru mineriță
Explicative DEX
MINERIȚĂ, minerițe, s. f. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1). – Miner + suf. -iță.
MINERIȚĂ, minerițe, s. f. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1). – Miner + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mineriță sf [At: V. ROM. aprilie 1956, 171 / Pl: ~țe / E: miner + -iță] 1 Soție de miner (1). 2 Muncitoare calificată care lucrează în mină (1) Si: (rar) mineră, (reg) băieșiță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINERIȚĂ, minerite, s. f. Lucrătoare calificată care lucrează într-o mină. În suflet îi creștea dorința de a deveni cît mai repede mineriță și a contribui prin munca ei la înflorirea patriei. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1950.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mineriță (rar) s. f., g.-d. art. mineriței; pl. minerițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mineriță s. f., g.-d. art. mineriței; pl. minerițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mineriță s. f., g.-d. art. mineriței; pl. minerițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MINERIȚĂ s. (rar) mineră, (prin Transilv.) băieșiță. (E ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mineriță s.f. (miner.) <rar> mineră, <reg.> băieșiță. Este mineriță într-o mină din Valea Jiului.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
MINERIȚĂ s. (rar) mineră, (prin Transilv.) băieșiță. (E ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MINERÍȚĂ s. f. 1. Soție de miner1 (1). 2. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1); (rar) mineră, (regional) băieșiță. Sînt minerițe, harnice, minuni: Iucrează tot mai multe la cărbuni. V. ROM. aprilie 1956,171, cf. FD I, 159. - Pl.: minerițe. – Miner1 + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
mineriță, minerițesubstantiv feminin
-
- În suflet îi creștea dorința de a deveni cît mai repede mineriță și a contribui prin munca ei la înflorirea patriei. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1950. DLRLC
-
etimologie:
- Miner + -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.