MINERALIZAȚIE, mineralizații, s. f. 1. Cantitate de substanțe minerale, de săruri etc. dizolvate într-o apă subterană. 2. Acumulare de substanțe minerale din soluții în crăpăturile și porii rocilor; mineralizare (2). – Din fr. minéralisation.

mineralizație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr minéralisation, rs минерализация] Proces de acumulare a unor minerale, fie prin depuneri din soluții în crăpăturile, golurile și porii rocilor, fie prin înlocuirea parțială sau totală a rocilor Si: mineralizare (2).

MINERALIZAȚIE, mineralizații, s. f. 1. Cantitate de substanțe minerale, de săruri etc. dizolvate într-o apă subterană. 2. Acumulare de substanțe minerale care se poate realiza, fie prin depuneri din soluții în crăpăturile, golurile și porii rocilor, fie prin înlocuirea chimică parțială sau totală a rocilor; mineralizare (2). – Din fr. minéralisation.

MINERALIZAȚIE s.f. Mineralizare. ♦ Fosilizare. ♦ Descompunerea treptată a humusului în apă, bioxid de carbon și săruri minerale simple. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralisation, rus. mineralizațiia].

MINERALIZAȚIE s. f. 1. mineralizare. 2. depozitare a unor substanțe minerale în țesuturile vii. (< fr. minéralisation)

MINERALIZAȚIE f. Proces de formare a unor minerale în crăpăturile scoarței terestre. /<fr. minéralisation

mineralizațiune sf vz mineralizație

mineralizație (desp. -ți-e) s. f., art. mineralizația (desp. -ți-a), g.-d. art. mineralizației; pl. mineralizații, art. mineralizațiile (desp. -ți-i-)

mineralizație (-ți-e) s. f., art. mineralizația (-ți-a), g.-d. art. mineralizației; pl. mineralizații, art. mineralizațiile (-ți-i-)

mineralizație s. f. (sil. -ți-e), art. mineralizația (sil. -ți-a), g.-d. art. mineralizației; pl. mineralizații, art. mineralizațiile (sil. -ți-i-)

MINERALIZÁȚIE (< fr., rus.) s. f. Acumulare de minerale (1) utile din soluții în fisurile și porii rocilor; mineralizare. ◊ Mineralizația unei ape subterane = cantitatea de substanțe minerale dizolvate într-o apă subterană (cloruri, sulfați, carbonați etc.). După gradul de m. se deosebesc: ape dulci (sub 1 g/l de săruri), ape sărate (1-50 g/l de săruri) și ape foarte sărate (peste 50 g/l de săruri).

MINERALIZAȚIE s. mineralizare. (Proces de ~.)

MINERALIZAȚIE s. mineralizare. (Proces de ~.)

MINERALIZAȚIE s. f. Proces de acumulare a unor minerale, care se poate realiza fie prin depuneri din soluții în crăpăturile, golurile și porii rocilor, fie prin înlocuirea chimică parțială sau totală a rocilor; mineralizare (2). Cf. COSTINESCU, LM. Din aceste manifestații hidrotermale s-au născut mineralizațiile de pirită și calcopirită. ONCESCU, G. 66. Aceste mineralizații constau din filoane de sulfuri metalice complexe. MG I, 138. Procesul de mineralizație are o mare importanță economică, deoarece formează concentrații metalifere exploatabile. LTR², cf. SCÎNTEIA, 1 965, nr. 6 498. - Pl.: mineralizații. - Și: (învechit) mineralizatiúne s. f. LM. Din fr. minéralisation, rus. минерализация.

MINERALIZAȚIUNE s. f. v. mineralizație.