5 definiții pentru milogit (adj.)
Explicative DEX
MILOGIT, -Ă, milogiți, -te, adj. (Rar; despre voce, grai) Plângător, plângăreț. – V. milogi.
MILOGIT, -Ă, milogiți, -te, adj. (Rar; despre voce, grai) Plângător, plângăreț. – V. milogi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milogit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 126 / Pl: ~iți, ~e / E: milogi] (Rar, d. voce) Plângăreț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOGIT, -Ă, milogiți, -te, adj. (Mai ales despre voce, grai) Plîngător, plîngăreț. Zmeul se apropie... cu grai milogit. ISPIRESCU, L. 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
milogit s.n. cerșeală, cerșetorie, cerșire, cerșit, cerut1, milogeală, <rar> cerșetorit, mendicitate, <înv. și reg.> prosteală2, <arg.> mangleală.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Tezaur
MILOGIT2, -Ă adj. (Rar, despre voce) Plîngător, tînguitor; plîngăreț. Zmeul se apropie de el și cu grai milogit îi zise . . . ISPIRESCU, l. 126. - Pl.: milogiți, -te. – V. milogi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
milogit, milogităadjectiv
-
- Zmeul se apropie... cu grai milogit. ISPIRESCU, L. 126. DLRLC
-
etimologie:
- milogi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.