opțiuni

Definiția cu ID-ul 1328579:

Tezaur

MILOGIT2, -Ă adj. (Rar, despre voce) Plîngător, tînguitor; plîngăreț. Zmeul se apropie de el și cu grai milogit îi zise . . . ISPIRESCU, l. 126. - Pl.: milogiți, -te. – V. milogi.

Exemple de pronunție a termenului „milogit” (1 clipuri)