9 definiții pentru milogeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

milogea sf [At: VLAHUȚĂ, N. 16 / Pl: ~eli / E: milogi + -eală] 1 Cerșetorie. 2-3 (Dep) Rugăminte făcută cu stăruință (și cu glas plângător).

MILOGEÁLĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi.Milogi + suf. -eală.

MILOGEÁLĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi.Milogi + suf. -eală.

MILOGEÁLĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi; cerșire. Sfiicioasă, ingînind o milogeală fără vorbe... ea-și întindea talerul pe la toate mesele. VLAHUȚĂ, O. A. 135.

milogeală f. 1. cerere de milă; 2. implorare ipocrită.

milogeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te milogi. Fig. Cerere prea umilă, milcuire. Cerșitorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

milogeálă s. f., g.-d. art. milogélii; pl. milogéli

milogeálă s. f., g.-d. art. milogélii; pl. milogéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILOGEÁLĂ s. v. cerșit.

MILOGEA s. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)

Intrare: milogeală
milogeală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milogea
  • milogeala
plural
  • milogeli
  • milogelile
genitiv-dativ singular
  • milogeli
  • milogelii
plural
  • milogeli
  • milogelilor
vocativ singular
plural